Eşti cea mai mică, dintre cele patru fiice ale mele, Cornelia. Şi, ca orice mezină, te-am răsfăţat , probabil, mai mult decât pe celelalte fiice ale mele. Dar, v-am iubit şi vă iubesc pe toate la fel. Îţi doresc pe parcursul vieţii să nu uiţi niciodată , că inima mea a bătut pentru toate la fel, şi-a ţesut permanent pentru voi o pânză a iubirii, cu care v-am învelit în fiecare zi.
V-am legănat permanent în leagănul gândurilor mele, şi am îngenunchiat înaintea vieţii ca să puteţi voi, fiicele mele, să zburaţi către visele voastre. De aceea, nu uita niciodată, Cornelia, să visezi!
Mama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.