Marian Covache



4 comentarii:

  1. Marian Covache1 iulie 2012, 20:44

    Da! Era un gand pe prima carte scoasa la tiparul lui Fanica Ghita, de proba... nu ma gandeam sa o mai pastrezi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, acea carte a fost specială. Cred că nici nu era finisată, mi-amintesc că atât de nerăbdătoare eram să o ating încât... aşa am luat-o de la tipografie. Era ...primul pas!
      Dacă am păstrat-o? E la loc de cinste, în biblioteca mea! Mi-aţi fost alături în tipărirea celor patru cărţi ale mele, domnule Covache, să-nţeleg că chiar nu mă cunoaşteţi? Cum aş fi putut să rătăcesc chiar acel număr?
      Atunci am înţeles că, pentru a fi un suflet curajos şi să-ţi urmezi visurile trebuie să îndrăzneşti. Eu am făcut-o şi sunt mulţumită de paşii făcuţi. Cum spuneaţi dumneavoastră: ,,paşii mici fac schimbările mari!"
      Mulţumesc de popas.

      Ștergere
  2. BRAVO! iNTR-ADEVAR,DUREROS DE MINUNATE SUNT AMINTIRILE PRIMILOR PASI...DUREROS? PENTRU CA AU FOST (AU TRECUT) - MINUNATE? PENTRU CE VOR FI ( UN VIS IMPLINIT NASTE LA RANDUL LUI ALT VIS)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect!La fel spuneam şi eu în eseurile mele! Era al doilea pas! După primul, care a fost, într-adevăr, destul de greu, ,,dureros", cum spui şi tu.Întotdeaua o ,,naştere" este durerosă... Iată-mă ajunsă la ....al cincilea pas!Mult mai încrezătoare. Mulţumesc de popas!

      Ștergere

Nu se înjura şi nu se face spam