Despletind şoapte...

Cornelia Vîju - Despletind şoapte
Volum Poezii
Editura Olimpiada - 2011.



Prefaţă
    Neînvăluită în prea multe figuri de stil, Cornelia Vîju este o poetă romantică, după cum bine a intuit profesorul Constantin Gherghinoiu, în prefaţa primului ei volum de versuri, de o sensibilitate aparte şi o vulnerabilitate aşişderea.
  Nu ascunde lucrul acesta, din contră, scrierile sale trădează firea sa visătoare iar ea se dăruieşte cititorului în toată splendoarea sa, fără ascunzişuri.
  Versurile autoarei ţâşnesc din straturile gândurilor cu uşurinţă şi se rostogolesc pe albul colii de hârtie impulsiv, fără prea multă ,,analiză”. Cunoscând-o pe Cornelia Vîju, nu mă surprinde stilul său propriu, versul rupt din simţire şi trecut permanent prin filtrul inimii sale. Este un vers ce curge câteodată lin, alteori în cascadă, aşa cum este însăşi poeta, când blândă, când vulcanică.
  Cornelia nu scrie pentru un sector special de cititori, ea scrie pentru toată lumea, nu doar pentru categoria celor ce ştiu să facă o analiză literară asupra unui text. Ea lasă cuvintele să curgă cum simte în momentul respectiv al scrierii. Nu caută indicii, nu se ascunde după cortina filozofică a vieţii, poate din nepricepere sau poate că chiar nu-şi doreşte încă acest lucru. Zâmbetul ei ştrengar, precum şi marea sa iubire de oameni, se lasă despletit uşor în poeziile sale. Fără iubire poeta pare că nu poate respira, se sufocă aproape!
  Dacă primul volum de versuri cuprindea trăirile poetei de la 20 de ani, după cum însăşi ne-a mărturisit, observ că la un deceniu de atunci, Cornelia Vîju a rămas neschimbată. Poate că nici peste încă zece ani nu se va schimba prea mult sau poate se va transforma în viitorul apropiat! Nu-mi permit să fac pronosticuri de acest gen, o voi lăsa pe Cornelia să ni se dezvăluie la timpul ales de ea, în modul în care simte ea că trebuie să se lase descoperită: de iubire, de lume, de viaţă.
  Pentru Cornelia iubirea e totul, e primordială iar celelate lucruri par nimicuri cu care ne amăgim deseori.
  Nu vreau să-i frâng elanul creator făcându-i o analiză literară de specialitate, nu ar fi corect faţă de ea, o voi lăsa să-şi despletească emoţiile vârstei atâta timp cât va considera că are nevoie. Nu avem dreptul să punem la zid un om care încearcă să se definească, să retrăiască în versuri clipele primei iubiri, clipele în care divinitatea este invocată pentru a proteja.
  Poeziile ,,Rugă”, ,,Preabinecuvântată”, ,, Eşti aici...”, ,, Doamne” sunt definitorii pentru această chemare. Braţul salvator din ghearele suspinului aparţine credinţei autoarei şi acest lucru îl consider de admirat.
  Inima Corneliei se echilibrează prin poezie, de aceea nu văd justă dorinţa unora de a înclina balanţa în defavoarea sa. Şi ce dacă la vârsta maturităţii încă visează? E dreptul ei de a alege cum să-şi trăiască viaţa, e dorinţa sa de a-şi păstra vie puritatea copilăriei! Cu toţii ne pricepem să aruncăm cu piatra! Dar oare, cu ce suntem noi mai presus de cei care scriu, de cei care încearcă prin cuvintele lor să ne ofere un moment de mângâiere sufletească sau chiar de proprie răscolire interioară?
  În volumul de versuri ,,Despletind şoapte...” predomină tema iubirii, tema credinţei ba chiar şi un pic de patriotism am văzut strecurat în câteva poezii. Gândul morţii, redat în poezia ,,Despărţire”, ,,Chemarea” sau ,,Hai, cheamă-ţi îngerii!”, ne indică faptul că, Cornelia Vîju priveşte ideea morţii ca o eliberare din chingile efemerului, ale deşertăciunii vieţii, o călătorie spre tărâmul divinităţii salvatoare. Îmbină tema morţii cu însăşi ritualul ce se desfăşoară cu ocazia unui astfel de eveniment.
 Poeziile cu care îşi începe volumul, dedicate marelui scriitor Fănuş Neagu, indică admiraţia  poetei pentru autor. Cu siguranţă academicianul îi va zâmbi de-acolo din înalt, aşa cum a făcut-o poate chiar în momentul scrierii acestor versuri. O va ascunde, poate, în lacrima fericirii pe care a sădit-o aici pe Pământ, se va lăsa poate răscumpărat nemuririi de o mie de ori de către autoare şi, poate că, va smulge lumină sfântă din Rai şi-o va revărsa peste creştetul poetei.
  Iar dacă vârful condeiului Corneliei, scrijeleşte cumva privirea unei anumite categorii de cititori, aceştia vor trebui să dea timpul înapoi şi să aleagă între a deschide ori a nu deschide copertele cărţilor autoarei. Versurile ei vor continua să adune suspine, să strecoare iubire, să salveze lumi şi să nască vise!

                                                                                          Marian Covache, jurnalist

Discursul de lansare...


     Pentru început vreau să vă mulţumesc tuturor pentru prezenţa la acest eveniment important al vieţii mele.
   O reverenţă adâncă fac înaintea persoanelor deosebite ce mi-au întins mâna şi m-au ajutat din nou.
  Distinşilor domni aici de faţă:
- domnului Marian Covache, cel ce mi-a scris prefaţa acestui volum;
- domnului profesor Constantin Gherghinoiu cel ce mi-a scris prefaţa primului volum de versuri;
-domnului director Dragoş Neagu care mi-a permis pentru a treia oară să beneficiez de cadrul acesta minunat al Bibliotecii Judeţene;
  Pentru grafica minunată a cărţii, ţin să îi mulţumesc încă o dată domnului Candiano Priceputu.
  Un gând de recunoştinţă îndrept astăzi înaintea celei ce-mi încarcă sufletul de iubire şi bucurie, fetiţei mele Ionela Georgiana, precum şi soţului meu care m-a încurajat permanent şi a fost alături de mine.
 Mulţumiri îndrept şi către prietena mea Vasilica Neacşu, o prietenă cum rar ne e dat să întâlnim. Pentru toţi aceşti ,,oameni înger” cum îi numeam eu într-un eseu, mă consider o norocoasă şi mulţumesc divinităţii că mi i-a scos în cale.

   Zilele trecute mă gândeam cum să-mi prezint cartea astăzi. Recunosc că nu prea ştiam cum să încep. Nu aveam efectiv nici o idee! Dar... privind înspre cer, mi-a atras atenţia un avion ce survola orizontul. Şi... am găsit răspunsul!
  Fiecare carte, ce a văzut lumina tiparului, am asociat-o cu un zbor al unui aviator la începutul carierei sale. Primul meu zbor a fost volumul de poezii ,,Ancoră la ţărmul iubirii”, poezii scrise în urmă cu peste 10 ani. Şi... aşa cum ieşirea din nori a unui aviator este specială, la fel a fost şi momentul debutului meu în poezie.
 Cartea de eseuri îmi place să cred că a fost cel de-al doilea meu zbor, la o altitudine potrivită.
 Abia acum îmi imaginez că voi survola cerul mai sus, cu mai mult curaj poate.
   Poezia ştim cu toţii că este acea clepsidră care măsoară pulsul inimii unui om. Adesea, gândurile ies din matca lor şi se transformă în versuri ce încarcă paginile albe ale propriului jurnal. Şi curg atât de uşor câteodată, încât nu îndrăznim să le întrerupem, nu îndrăznim să le schimbăm cursul. Aşa au apărut poeziile volumului ,,Despletind şoapte”, pe care am deosebita plăcere să vi-l prezint şi să vi-l ofer astăzi din tot sufletul.Sper să vă facă plăcere să-l citiţi, şi poate, în anumite momente chiar să recitiţi din el.
  Cei care mă cunosc, ştiu că de felul meu sunt o fire romantică şi visătoare. Iubesc frumosul din tot şi toate. Dar... spectacolul celest îmi trezeşte întotdeauna simţurile la o cotă înaltă. Fiecare stea de pe cer ascunde, în opinia mea, un vis. Prin acest volum de versuri îmi place să cred că tainiţa sufletului meu a strâns deja 3 stele. Sunt stelele iubirii şi credinţei dinlăuntrul meu.
   De ce predomină iubirea în versurile mele? Pentru că anotimpul iubirii îşi ascunde ramurile în inima fiecăruia dintre noi, indiferent de vârstă. Avem doar datoria de a le îngriji şi de a le menţine veşnic verzi.
  Veţi găsi în carte şi câteva poezii  dedicate. Sper, prin intermediul lor, să cern măcar preţ de câteva clipe un strop de recunoştinţă în gândul celor cărora le-am dedicat.
  Echilibrul, în vâltoarea vieţii, mi l-am regăsit prin poezie şi poate de aceea am simţit şi nevoia de a le strânge sub coperţile cărţilor. Este parte a universului meu interior, în care au loc transformări permanente, este partea aceea sensibilă care-mi aminteşte permanent că sunt om, că am sentimente, iar apoi, încurajată de cei din jur, am reuşit să întredeschid uşiţa aceea secretă a sufletului.
  Mereu voi considera prioritar faptul că nu ar trebui să ne pierdem puritatea sufletului pe parcursul popasului nostru pe pământ. Să nu-i pierdem zâmbetul şi să credem mereu că imposibilul devine posibil, dacă ne dorim ceva cu toată fiinţa.
 Oriunde vom trăi, indiferent de căile pe care ne vor conduce paşii, sufletul rămâne acelaşi, iar şoaptele sale se vor lăsa permanent despletite de gânduri.
 Să lăsăm, deci, briza uşoară a poeziei să ne mângâie de câte ori vom simţi nevoia şi să nu ne ruşinăm de trăirile noastre. Să eliberăm pasărea viselor din captivitatea limitelor, s-o lăsăm să-şi ia zborul ca să străbată spaţiul şi timpul existenţei noastre.
 Fiindcă, aşa cum citeam zilele trecute undeva, cu toţii suntem energie creatoare şi trebuie să ne înscriem mereu certitudinile vieţii pe tabla timpului.

Mulţumesc!

                                                          Cornelia Vîju, 26 august 2011

Despletind şoapte…

Cuprins

  1. Prinţul metaforei
  2. Lacrima fănuşiană
  3. Nemuririi te dăm de o mie de ori...
  4. Preabinecuvântată
  5. Mireasma salcâmului înflorit
  6. Dorinţe stranii
  7. Bătăile iubirii
  8. Mereu copilă...
  9. Pădure, inimă română
  10. O clipă de recunoştinţă
  11. Am descoperit harul
  12. Vestitorul
  13. Continuă să-mi vorbeşti...
  14. Tu eşti în mine...
  15. Un joc al regăsirii...
  16. Şoapta
  17. Acoperă-mi timpul!
  18. Ar fi trebuit...
  19. Deziluzie
  20. M-ai vindecat!
  21. Ceartă-mă, iubite!
  22. Trupul nemuririi
  23. Când depărtarea sfâşie...
  24. Dorinţă
  25. Învăţătoarea mea
  26. Toamnă
  27. Chemarea
  28. Mamă
  29. Am arborat drapelu-n suflet
  30. Dacă tu nu ai fi...
  31. Buzele tale...
  32. Ai topit zăpezile...
  33. Fă-mă, Doamne!...
  34. Cerşesc
  35. Mi-e sete!
  36. Modelarea...
  37. Grijile
  38. Râzi, inimă!
  39. Noaptea...
  40. Şoaptă de-alint
  41. Dulce simţire
  42. Singurul păcat
  43. Fereastra
  44. Prietenia
  45. Un simplu trecător...
  46. Rugă
  47. Te chem, iubire...
  48. Mătasea albastră a lunii
  49. Surâsul României
  50. Despărţire...
  51. Odiseea unei clipe
  52. Dă-mi timpul tău
  53. Ştiam că mă iubeşti...
  54. Visele în doi...
  55. De ce mă minţi, iubite?
  56. N-ai înţeles...
  57. Timpul
  58. Obrazul sfânt al prieteniei
  59. Jocul
  60. Grădinarul lalelelor mele
  61. Primăvara din tine
  62. Vreau să mă ascund de tine...
  63. Sunt ploaia...
  64. Degetele argintii ale lunii
  65. Dac-aş fi fost...
  66. În fiecare zi îţi mor la sân...
  67. Hai, cheamă-Ţi îngerii!
  68. Şoapte de adio...
  69. Femeie
  70. Copilăria
  71. Eşti aici...
  72. Măşti
  73. Ruga sufletului
  74. Înfrângere
  75. Doamne!
  76. Floarea norocului
  77. Întrebările mele...
  78. Eliberare
  79. Tatălui meu
  80. Sosirea mea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam